Sfaturi pentru parinti si bunici !

Ca mama, consider ca aceste sfaturi sunt foarte utile si demne de luat in considerare. Sper ca iti vor fi de ajutor!
Sfaturi pentru parinti si bunici ! de Cristiana Alexandra Levitchi – psihoterapeut specialist autonom si psiholog clinician specialist autonom
Sursa: http://www.sensart.ro/principii-psihoterapeutice.html

http://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/category/

Reguli de aur:
• Pentru a avea un copil fericit si adaptat, este nevoie ca mai întâi sa fiti dumneavoastra ca adulti fericiti (multumiti de viata dumneavoastra profesionala, afectiva, sociala, sexuala), altfel copilul învata din nefericirile dumneavoastra – nu uitati ca sunteti model, deci daca dumneavoastra însiva aveti dificultati în viata este nevoie sa va aplecati asupra lor, sa le constientizati si sa învatati cum sa va comportati mai adecvat si matur.
• Învatati dragi parinti sa fiti voi însiva responsabili, maturi, fericiti si echilibrati ca persoane.
• Învatati dragi parinti sa aveti o relatie de cuplu (femeie-barbat) demna de luat ca exemplu pentru copilul vostru.
• O problema are mai multe solutii, daca doriti ca cel mic sa reactioneze adecvat este necesar ca mai întâi dumneavoastra sa nu mai reactionati dupa vechile “clisee” (pe care le-ai preluat inconstient de la parinti si societate) ci dupa o metoda noua si eficienta – cu alte cuvinte “daca o metoda nu merge – schimbati-o”! Astfel demonstrati ca sunteti inteligenti si nu persistati în comportamente si metode “neeficiente si distructive” pentru toata lumea.
• Transmiteti-i copilului pe cât posibil încredere în sine, viata si oameni (pentru acest aspect este necesar sa va analizati propriile încrederi si sa va rezolvati neîncrederile, temerile, fantasmele).
• Învatati dumneavoastra mai întâi sa faceti fata emotiilor negative si sa va rezolvati perceptiile deformate (despre sine, lume si altii) înainte de a cere copilului acest lucru (cu alte cuvinte: daca nu întelegeti de ce este furios un copil si îl agresati fizic si mental, este necesar sa constientizati mai întâi ce se întâmpla în mintea si sufletul dumneaoastra, sa învatati sa va acceptati emotiile si apoi sa gasiti strategia, solutia cea mai buna pentru relatia cu cel mic).
• Dati atentie copiilor vostri – toti au aceasta nevoie.
• Iubiti-i (a iubi înseamna a-l creste responsabil, autonom si încrezator capabil de intimitate).
• Fiti atenti la comportamentele dumneavoastra (copilul va imita).
• Nu certati, nu criticati.
• Nu dormiti cu copiii în pat – taiati-va propriu “cordon ombilical” si lasati copilul lumii, fara sa-l pastrati psihologic pentru dumneavoastra însiva (nu uitati, daca dumneavoastra sunteti dependenti de copil, îi transmiteti acest aspect si copilul nu se va autonomiza-maturiza).
• Nu agresati fizic, verbal, psihic (nu va certati în fata copilului).
• Nu rasfatati, nu supraprotejati (a rasfata înseamna a face pentru copil ceea ce poate face singur la acea vârsta. De exemplu: la doi ani un copil doarme singur în pat, în camera lui separata de a parintilor, se spala pe dinti si învata sa se spele pe corp, manânca cu lingura si furculita (cât are el nevoie si când îi e foame, fara a fi fortat de parinti), se dezbraca singur, cere sa mearga la toaleta, bea singur din cana, imita adultul la treaba, e capabil sa se serveasca de la chiuveta cu apa, la trei ani poate ajuta în casa, foloseste cutitul si foarfeca, plastilina, se poate îmbraca singur, poate sa îsi pregateasca, ceva usor de mâncare si sa fie responsabil de o treaba în casa, la patru ani deja ajuta la pusul mesei si este mult mai autonom, evident daca este lasat).
• Nu cicaliti (copilul va amâna, nu va va mai “auzi” si o sa obtineti efectul contrar, pe deasupra un copil plictisit, revoltat, neresponsabil).
• Nu comparati cu nimeni copilul vostru (nici cu un alt copil si nici cu fratii lui, el este UNIC).
• Dati exemplu personal practic, nu teoretic.
• Dati reguli si limite, fiti consecventi în regulile date (daca nu sunteti consecventi si fermi dati de fapt mesaje contrare si copilul este derutat).
• Încurajati-l si sustineti-l (sa gaseasca singur solutii la problemele lui de viata).
• Învatati sa îl respectati, daca vreti respect (nu-i aruncati jucariile, daca nu doriti sa vi se umble în lucrurile dumneavoastra).
• Învatati sa îl cunoasteti: ritmul si abilitatile.
• Nu îi cereti sa faca lucrurile în ritmul dumneavoastra si ca dumneavoastra (daca dumneavoastra fumati, nu îi cereti unui adolescent sa nu fumeze, cel mult îi explicati ca este un obicei nociv si distructiv, însa el alege în responsabilitate de cauza).
• Nu uitati – daca un copil nu primeste atentie autentica pozitiva, va face ceva, fie si negativ pentru a va atrage atentia (va sparge un geam, daca sunteti profesor de româna, va ramâne corijent tocmai la romana… etc).
• Nu îl faceti sa se simta mai mic decât este. Va încerca sa va dovedeasca contrariul, purtându-se ca o persoana “importanta”.
• Nu va rasfatati copilul, nepotul/nepoata. Stie bine ca nu i se cuvine tot ceea ce cere, însa încearca.
• Nu va fie teama sa fiti, când este cazul, fermi cu copilul. Fermitatea nu înseamna duritate, însa. Fermitatea îi ofera structura.
• Nu folositi forta fizica cu el. Asta îl obisnuieste cu ideea ca numai forta fizica poate conta în viata.
• Nu fiti inconsecventi. Daca sunteti, îl puneti în încurcatura si îl face sa încerce sa scape fara a învata nimic din situatie.
• Nu-i faceti promisiuni, mai ales când nu puteti sa le tineti. Daca promiteti si nu va tineti de cuvânt îl va face sa îsi piarda încrederea în sine.
• Nu raspundeti provocarilor lui cu agresivitate, atunci când spune sau face lucruri care va supara. Va încerca sa capete si mai multe “victorii”.
• Nu îl faceti sa simta ca greselile lui sunt pacate. E necesar sa învete ca poate face greseli fara sa simta ca nu este bun de nimic.
• Nu va suparati prea tare când va spune “te urasc”. Dupa câteva minute vor si uita ca au spus. Nu crede ceea ce spune, însa vrea sa va faca sa va para rau pentru ceea ce ia-ti facut.
• Nu faceti treburile de care este responsabil si pe care le poate face singur. Daca îl supraprotejati, îl faceti sa se simta ca un copil mic si neajutorat si îl va face sa va foloseasca în continuare în serviciul lui – si când nu mai este necesar.
• Nu-i menajati “relele obiceiuri”, acordati-i cât mai multa atentie. Altfel nu face?i decât sa îl încuraja?i sa continue.
• Nu îl corectati si nu îl umiliti în public. Va fi mult mai sensibil daca îi veti vorbi blând între patru ochi.
• Nu încercati sa discutati comportamentul lui în febra conflictului. Din anumite motive, “auzul” lui nu e foarte bun în acel moment, iar cooperarea lui este foarte slaba.
• Nu îi tineti predici. Stie de obicei ce este bine si ce este rau. Explicati-i mai bine si lasati-l pe el sa învete cum sa se comporte.
• Nu-l pedepsiti, deoarece se sperie si s-ar putea sa înceapa sa minta pentru a scapa de cearta. Lasati-l sa învete ce este aceea “consecinta faptelor sale”. Daca sparge un geam îl va plati din alocatia lui.
• Nu-l certati când minte. Priviti-va pe dumneavoastra ori si dumneavoastra mintiti si el va imita, ori îi este frica de dumneavoastra deoarece atitudinea dumneavoastra este agresiva. Cautati cauza minciunii lui, altfel va va minti din nou.
• Nu uitati ca îi place sa experimenteze. Învata din asta.
• Nu bagati prea mult în seama indispozitiile sale (de “durerile” sale de cap sau burta). S-ar putea sa profite de faptul ca îi acordati mai multa atentie când este bolnav.
• Nu îl respingeti când pune întrebari. Daca o faceti, veti constata ca nu va va mai întreba si va cauta informatii în alta parte. Când nu stiti sa îi spuneti ceva mai bine spuneti-i ca nu stiti, decât sa îi serviti o “preconceptie” înghitita la rândul dumneavoastra nemestecata de la proprii parinti (aici intra întrebarile despre sexualitate, conceperea copilului, viata, moarte, divinitate, mos Craciun, religii, alte culturi). Mai bine daca aveti vreo carte în acest sens, cititi împreuna mentionând ca exista foarte multe interpretari la asemenea subiecte “grele”.
• Nu încercati niciodata sa pareti perfect/a sau infailibil/a pentru ca îl veti face sa se simta inferior ca si cum nu poate sa va ajunga vreodata. Mai târziu, la adolescenta este posibil sa va dispretuiasca deoarece nu i-ati aratat niciodata propriile slabiciuni pe care acum le vede foarte bine.
• Când petreceti timp împreuna este nevoie sa fie calitativ, nu cantitativ. Decât sa faceti temele cu el si sa îl hraniti, mai bine petreceti timp de calitate cu el: jucându-va si învatând din ce va jucati.
• Când aveti de indicat o greseala a copilului, nu îl judecati, începeti sa îi aratati mai întâi punctele bune pe care le-a rezolvat, apoi cu ton calm si blând aratati-i punctele mai putin bune.
• Tineti minte: învata mai bine de la un model decât de la un critic.
• Nu uitati ca nu poate creste fara încurajari si întelegere.

De irina
Luni Mai 25, 2009